frunze-icons-link
fluture
Loading

Cantitate de apa: moderata


Se va uda cand se usuca pamantul la supfrafata. Substratul nu trebuie sa fie mentinut in permanenta foarte ud deoarce pot putrezi radacinile. Se va evita udarea excesiva sau stagnarea apei in farfurioara.

Expunere la soare: directa


Daca se asigura o umiditate adecvata (pulverizari cu apa dese in perioada de caldura excesiva) expunerea la soare poate sa fie directa, in caz contrar este de ajuns sa aibe 2-3 ore de soare dimineata.

Tip sol: usor


Este recomandat un substrat bine drenat cu continut sarac in substante organice, usor acid.

Ritmul de crestere: moderat


Planta va creste greu in primii 3 ani de la plantare, dupa care isi va mari considerabil ritmul de crestere. Frunzele au forma unor sabii in primii ani de viata, dupa care se vor desface si vor capata aspectul de plamier.

Umiditate atmosferica: moderata


In conditii de clima uscata in perioadele foarte calduroase, va trebui sa suplinim gradul de umiditate. Daca nu putem mentine un grad moderat de umiditate nu va trebui sa expunem planta in plin soare toata ziua.

PH sol: usor acid(5-6)


PH-ul solului trebuie sa fie usor acid pentru a asigura conditiile de dezvoltare optime. Un nivel al PH-ului intre 5 si 6 este unul potrivit.

» Chiar daca produsul nu este pe stoc, poti trimite comanda si noi te vom contacta in cel mai scurt timp pentru a te informa cu privire la data cand produsul va fi din nou disponibil.



Curmalul (Phoenix dactylifera)

Familie: Arecaceae


I. Introducere

DENUMIREA POPULARA: Curmal (rom.); Palmier-dattier (fr.), Date palm (eng.)


ETIMOLOGIE: phoenix=fenician (de la fenicienii care au raspandit planta in multe zone ale Mediteranei);

dactylos (gr.)= deget+ fero= port, purtator, in traducere libera: purtator de degete, care are fructele in forma de deget.


ISTORIC: Arbore, cunoscut din cele mai vechi timpuri, in Mesopotamia era considerat un arbore sacru. Pentru vechii sumerieni era considerat un arbore sfant. In Biblie este simbolul celui drept, ce a primit in dar binecuvantarea ceruluiIn Egipt, arborele a fost folosit la sculptarea coloanelor ce simbolizau stalpii pe care se sprijina lume.In vechile papirusuri ale egiptenilor era imortalizat "pomul vietii" printr-un curmal plin de fructe pe ramurile caruia stau 5 pasari, patru dintre ele indreptate cu corpul spre est si una spre vest ,vestul era considerat teritoriul mortii, valea regilor ,mormintele faraonilor erau asezate pe malul vestic al Nilului ;cele 4 pasari reprezentau etapele vietii omului: nou-nascut, copilarie, adolescenta, maturitatea iar a 5-a era batranetea.

curmal

Planta este cultivata in Orient deja de pe la 6000 a. Chr. Fenicienii au raspandit-o mai apoi in toata zona Mediteranei. Ulterior a fost introdusa intr-o serie de zone calde, in sudul Americii in sec. al XVI-lea, iar in Australia mai tarziu, in sec. al XIX-lea. In Egiptul antic, curmalul era un simbol al fertilitatii, iar in antichitatea Greco-romana, palmierul era socotit un simbol al victoriei, fiind adesea decernat spotivilor invingatori in intreceri. In lumea crestina, frunza de curmal este un simbol al pacii.


ORIGINEA: greu de precizat, probabil Africa de Nord si Orientul mijlociu, intre 15-30 de grade latitudine nordica.




II. Descriere

Tip de planta: palmier de mari dimensiuni, cu crestere rapida dupa primii trei ani de viata.

Dimensiunile: pot ajunge, in mediul sau natural, la 30 m inaltime.

Tulpina este cilindrica, inalta, groasa, cu un diametru de 30-40 cm.

Frunzele sunt persistente, de culoare gri-verzui, penat-compuse, cu foliole rigide, foarte mari, ajungand la 4-7 m.

Trunchiul nu este ramificat, iar coroana apicala este in mod obisnuit formata din 20-30 de astfel de frunze.

Florile: Plamierul este unul dioic, avand atat flori barbatesti, cat si femeiesti. Galbene, grupate in inflorescente, cele femeiesti sunt mai mari.

Polenizarea o face vantul sau poate fi facuta artificial. Primele flori barbatesti apar la varsta de 3 ani, cele femeiesti mai tarziu, pe la 5-6 ani.

Fructele se numesc curmale, au forma ovoidala, o lungime de aprox. 4-5 cm, fiind initial portocalii, iar mai tarziu, spre coacere, brune. Palmierii cultivati in zona de clima temperata nu au mari sanse sa fructifice sau daca fructifica, curmalele nu reusesc sa ajunga la maturitate din lipsa de suficienta caldura. Pentru coacerea fructelor sunt necesare temperatura de 38-40 de grade. Fructele se coc in septembrie-octombrie.Cel mai adesea, fructificarea incepe destul de tarziu, dupa ce planta a ajuns la 10 ani


III. Caracteristici

Compozitia: substante hidrocarbonate 50%, substante azotate 2%, saruri 1,5% de fosfor, calciu, fier, magneziu, vitamine din grupulB, B1,B2, C,D, provitamina A. Curmalele sunt de marimea si configuratia unei masline, care cand ajung la maturitate sunt dulci si foarte aromate ,prin continutul crescut in glucide au o valoare energetica foarte mare Calitati nutritionale (100 g curmale uscate):


curmal

277 kcal


1.9 g proteine


74 g glucide


0,6 g lipide


8,7g fibre alimentare


Actiune: proprietati nutritive exploatate mai ales de populatiile africane, anticancerigen (se remarca incidenta scazuta la cei care se alimenteaza cu acest fruct ), energizant, tonifica muschii prin continutul mare de magneziu, incetineste procesul de imbatranire, fosforul intervine in metabolismul oaselor, prin continutul de fier ajuta la refacerea sangelui ( 25gr de curmale asigura necesarul de fier pe zi ) Indicatii: in convalescenta, stari de denutritie, astenie, in graviditate, in nevrite, polinevrite, in gravidotate, in perioada de crestere si dezvoltare, persoanelor decalcifiate, sau in varsta, in anemii, in afectiuni bronsice si pulmonare are actiune expectoranta ( se prepara un decoct din curmale fierte, 50gr. intr-un litru de apa ) Samburele de curmale poate fi folosit in tratamentul pietrelor la vezica biliara; se piseaza si se fierbe , consumand 2 cani /zi din siropul obtinut. Contraindicatii: diabeticilor ( datorita continutului mare de glucide )


IV. Cresterea din seminte

Una din placerile gradinaritului este cresterea plantelor din seminte. Este uimitor cat potential de frumusete se concentreaza in fiecare samanta mica. Cum aceasta munca nu este foarte usoara, trebuie sa urmam o serie de pasi astfel ca semintele pe care le plantam sa devina plante mature si sanatoase.


phoenix dactylifera

1. Notati lucruri importante

Un aspect deseori uitat este necesitatea notarii evenimentelor sau datelor importante. Fie ca plantati cateva plante pentru propria dumneavoastra gradina, fie ca lucrati la o scara mai mare, este de dorit sa tineti un fel de condica a datelor importante. Acestea pot fi: data cand au fost culese semintele, data la care au germinat, numarul de seminte incoltite din totalul disponibil si data la care rasadul este gata pentru transplantare. La sfarsitul fiecarui an puteti face o evaluare a productiei proprii de plante, puteti nota greselile si elementele pozitive, astfel ca in anul urmator sa oferiti semintelor un mediu mai bun de dezvoltare. De asemenea puteti nota, daca este cazul, de unde ati cumparat anumite seminte, daca au fost bune, pretul pachetului si puteti lipi chiar plicul respectiv.


4.2. Pastrati semintele corespunzator, pentru a nu se degrada

Semintele sunt fragile si daca nu sunt tratate cum trebuie, viabilitatea lor va scadea. In timp ce unele seminte pot supravietui sute de ani in conditii prielnice, altele se degradeaza repede, chiar daca sunt conservate in conditii optime. Pentru a le mentine in starea de latenta, semintele trebuie tinute in locuri reci si intunecoase, cu un grad de umiditate scazut, cum ar fi frigiderul. Este recomandabil ca pe fiecare plic cu seminte sa fie insemnate numele plantei, data la care au fost culese semintele si eventual sursa. Cand vine momentul sa puneti la incoltit semintele e bine mai intai sa faceti un mic test pentru a vedea care mai sunt bune si care nu - puneti semintele in apa, pentru cateva ore; cele bune se vor scufunda, pe cand cele stricate, seci, vor pluti. Testul este bun in general pentru semintele mai mari.


phoenix dactylifera

4.3. Folositi vase late, joase, pentru a evita ingramadirea rasadurilor

Ghivecele sau vasele de plastic sunt de preferat ghivecelor de teracota cand vine vorba de rasadnite, pentru ca ele retin pentru mai mult timp umezeala. Folosirea unor vase largi, nu foarte adanci, previne ingramadirea semintelor si mentinerea umezelii in jurul radacinilor tinere, firave. Plantele carora nu le place sa le fie deranjate radacinile este mai bine sa fie cultivate de la inceput in ghivece mici, individuale.


Ca vase in care pot fi puse la incoltit semintele, pot fi folosite si paharele de plastic, cele de iaurt sau cutiile de margarina; nu uitati sa le faceti gauri prin care sa se scurga apa. Indiferent de vasele pe care le veti folosi, acestea trebuie sa fie foarte curate, sa nu fie infectate cu niciun agent patogen. O metoda pentru a realiza acest lucru este sa scufundati vasul timp de 15 minute intr-o solutie cu 10% inalbitor, dupa care sa il lasati sa se usuce.


phoenix dactylifera

4.4.Tasati semintele in pamant

Cu o sita de bucatarie sau, mai simplu, cu mana, imprastiati in mod egal semintele pe pamant. Semintele mici si cele care au nevoie de lumina directa pentru a germina nu trebuie acoperite cu pamant. Fie ca acoperiti vasul, fie ca nu, semintele trebuie putin tasate, pentru a intra in contact cu suprafata umeda a pamantului, ca sa germineze. Pentru asta folositi o lingura sau fundul unui pahar.


4.5. Preveniti bolile cu drenaj si aerisire corecta

Infectiile provocate de fungi (ciuperci) sunt cauzate de umezeala excesiva si de circulatia necorespunzatoare a aerului, asa ca aveti grija la aceste doua elemente.


4.6. Acoperiti vasele pentru a pastra constant nivelul de umiditate

Semintele sunt foarte sensibile la situatiile extreme precum udarea din abundenta sau lipsa apei. In plus, udarea directa distruge semintele germinate. Daca asezati o folie de plastic peste rasadnita veti mentine la acelasi nivel gradul de umiditate. Totusi, vasul va trebui verificat zilnic. Daca observati ca este timpul sa udati, atunci plasati vasul intr-un bazin (sau o tava mai mare de ghiveci) cu apa calduta si lasati pamantul sa absoarba cata apa are nevoie. Daca suprafata pamantului este uscata, dati la o parte folia de plastic si stropiti cu apa. Imediat ce semintele au germinat, folia de plastic trebuie inlaturata de tot.


4.7. Tineti semintele la cald pentru a incuraja germinarea semintelor

Tineti semintele la cald pentru a incuraja germinarea semintelor Majoritatea semintelor au nevoie de temperaturi intre 18-23 grade Celsius pentru a germina. Plasarea rasadnitelor langa o sursa de caldura sau intr-o camera in care in general este mai cald va fi o mutare benefica. In plus, puteti folosi lampi speciale - in acest caz (cand folositi surse alternative de caldura) verificati des gradul de umezeala din vas, pentru ca acesta va scadea mai repede decat in alte conditii.


4.8. Rotiti vasele cu seminte

Plantutele au nevoie de multa lumina, ideal intre 12-16 ore de lumina zilnic. In interior, asezati rasadnitele in locuri insorite, la ferestre orientate spre sud si rotiti vasele in fiecare zi, cate un sfert, pentru ca plantele sa nu se intoarca dupa lumina si sa-si formeze, astfel, tuplini deformate, lungi si fragile.


phoenix dactylifera

4.9. "Hraniti" bine plantele

Nutritia corespunzatoare si la perioade constante este importanta si la plante, pentru ca acestea vor creste mai puternice. Cand embrionul din samanta se dezvolta, el depinde de cantitatea de substante hranitoare stocate inauntru. Pe masura ce planta creste din pamant, acele depozite sunt deja pe terminate, asa ca este nevoie de tratarea cu substante fertilizatoare.


Majoritatea amestecurilor de pamant speciale au mici cantitati de astfel de substante nutritive pentru a face tranzitia cat mai usoara si pentru a nu lasa radacinile sa se usuce. Totusi, odata ce apar primele frunze adevarate, este timpul sa incepeti sa udati plantutele saptamanal cu o solutie fertilizatoare preparata la jumatate din concentratie.


4.10. Obisnuiti plantele cu lumina directa a soarelui

Inainte de a le planta afara, plantele trebuie mai intai obisnuite cu lumina puternica a soarelui sau aclimatizate cu temperaturile fluctuante de afara. Cel mai bine este sa faceti aceasta operatie pe o perioada de trei zile, plasandu-le in bataia directa a soarelui, dimineata, apoi marind perioada de expunere in celelalte zile, pana cand devin destul de viguroase pentru a fi transplantate.


V. Crestere si ingrijire

In patria de origine atinge dimensiuni impresionante - 15-25 m in inaltime. Deseori dintr-o singura radacina se dezvolta mai multe trunchiuri grupate; de cele mai multe ori, insa, curmalul creste individual. Trunchiurile neramificate sunt invelite intr-o retea de fibre, fiind prevazute cu un manunchi de frunze penate in varf. Acestea sunt lungi de 3-5 m., avand petiolii prevazuti cu tepi si aproximativ 150 de frunzulite, care au 30 cm. lungime si 2 cm. latime. Intreaga deschidere a coroanei are un diametru de 6-10 m. Florile masculine si feminine sunt plasate pe indivizi diferiti.


5.1. Fructele

Asemanatoare prunelor, de forma oval-cilindrica, cu dimensiuni de 3-7 cm in lungime si 2-3 cm in diametru, pot avea culori diferite: de la rosu stralucitor la galben, in functie de varietati.


5.2. Curmalul

Se inmulteste foarte usor prin seminte, insa numai 50% din rasaduri vor fi purtatoare de flori feminine si prin urmare, vor face fructe. De asemenea, in urma inmultirii prin seminte vor rezulta copaci mai mici si de o calitate mai slaba. Astfel ca cel mai indicat procedeu de inmultire este butasirea. Plantele rezultate in urma acestui procedeu vor rodi cu 2-3 ani mai devreme decat cele rezultate din inmultirea cu seminte. phoenix dactylifera Pe langa fructele sale gustoase, care constituie hrana principala a populatiilor indigene, curmalul este cultivat si pentru lemnul, frunzele si fibrele sale. In cazul in care doriti sa il cresteti in apartament, trebuie sa ii asigurati urmatoarele conditii: un substat poros, fibros, bine drenat; udare din abundenta in perioada de vegetatie (primavara - vara) si moderata pe timpul iernii; temperatura de peste 20 grade C in perioada de vegetatie si de 15-16 grade C iarna; o buna aerisire, fara a expune planta curentilor de aer mai ales cu diferente mari de temperatura; indepartarea periodica a prafului si pulverizarea frunzelor cu apa; lumina suficienta in faza de vegetatie (cand pot fi scoase afara); in apartament pot fi tinute in lumina difuza..


Phoenix canariensis este un palmier din aceeasi familie ca si curmalul (Phoenix dactylifera). Originar din insulele Canare, el creste in mod natural si in vestul Africii, in tarile arabe si in tinuturile mediteraneene.


5.3. Lumina

Sunt plante ce iubesc lumina, iar dupa adaptare pot fi expuse in soare direct. O zona larga orientata spre sud-est sau sud-vest este cea mai buna amplasare pentru phoenix canariensis. Pentru o crestere echilibrata, se recomanda rasucirea periodica cu 90 de grade a ghiveciului.


5.4. Temperatura

Temperatura: Phoenix-ul iubeste caldura, temperaturile cuprinse intre 20 si 30 de grade Celsius. Daca temperatura este mai ridicata, trebuie crescuta si umiditatea atmosferica din jurul plantei. Poate fi plantat in gradina pe timpul verii, sau amplasat pe o terasa descoperita, dar iarna este necesara amplasarea lui in spatii incalzite.


5.5. Umiditate

Umiditatea atmosferica medie sau ridicata este propice dezvoltarii bune a phoenix-ului. Este necesar sa fie amplasat intr-un spatiu bine aerisit.


5.6. Sol si udare

Este recomandat un substrat bine drenat, cu continut sarac de substante organice, usor acid. Se uda des, se mentine pamantul permanent umed, dar nu ud. Iarna se uda numai dupa uscarea substratului. Se fertilizeaza lunar vara, deloc iarna. Se va evita udarea in exces sau stagnarea apei in farfurioara.


5.7. Inmultire

Se inmulteste prin seminte. Phoenix canariensis este un palmier ce iubeste spatiile insorite si care va decora frumos o gradina exotica sau o terasa, vara, dar care iarna necesita un loc luminos, cald si spatios pentru a fi pus in evidenta si pentru a se dezvolta bine.


phoenix dactylifera

Este copacul caracteristic oazelor arabe, denumit si "regele oazelor" care isi umezeste picioarele in apa si isi ridica spre cerul arzator capul. In patria de origine atinge dimensiuni impresionante. Trunchiurile, inalte de 15-20 m, neramificate sunt invelite intr-o retea de fibre si poarta in varf un manunchi e frunze penate de pana la 3m lungime. In conditii de apartament nu ajunge sa formeze trunchi. Florile masculine si feminine sunt plasate pe indivizi diferiti. Fructele asemanatoare prunelor au un continut ridicat de zaharuri si constituie principalul aliment pentru diverse populatii indigene. Utilitate au si celelalte parti ale plantei (lemnul, frunzele, fibrele). Curmalul, si in general palmierii, sunt plante relativ usor de cultivat daca se tine seama de cateva aspecte esentiale:


plantele au nevoie de un substat poros, fibros, bine drenat; daca apa stagneaza in sol, ele se ingalbenesc si mor;

administrarea apei se face constant, in perioada de vegetatie (primavara - vara) se uda din abundenta, mai ales daca plantele sunt tinute in gradina, in aer liber. Iarna cantitatea de apa va fi mai putina;

radacinile nu trebuie sa fie ranite, taiate sau sa sufere din lipsa apei;

in perioada de iarna, temperatura si luminozitatea se vor reduce corelat cu administrarea redusa a apei. In perioada de vegetatie temperatura va fi mentinuta peste 20° C iar iarna 15-16° C;

de asemenea, in aceasta perioada lumina trebuie sa fie suficienta; plantele mari se pot scoate vara in gradina in plin soare. In apartament pot fi tinute in lumina difuza;

necesita o buna aerisire, dar nu vor fi expuse curentilor de aer mai ales cu diferente mari de temperatura;

praful trebuie indepartat prin pulverizarea apei pe frunze.

Daca doresti sa cresti in apartament acesta planta si nu ai posibilitate asa o cumperi, incearca sa o obtii din seminte. Pot fi folosite seminte aduse direct din patria de origine. Ele trebuie sa fie proaspete deoarece pe masura trecerii timpului germineza mai greu. Pentru ca invelisul semintelor este dur, inainte de semanat se tin 1 - 3 zile in apa calda (35-40° C). Germinarea semintelor este destul de rapida (1-2 luni), dar planta creste extreme de incet in primii trei ani de viata.


Se folsoesc ghivece mici in care se pune o singura samanta. Amestecul de pamant pentru semanat contine pamant de frunze de foioase (2 parti) si pamant de brazde de iarba (1 parte) cu putin nisip. Semintele vor fi bine acoperite cu un strat de pamant. Ghivecele se plaseaza in locuri calde si umede (25 - 30° C si se mentine solul umed) pana la prima transplantare. In aceste conditii semintele incoltesc dupa 25 - 45 zile. Dupa ce au rasarit plantele lumina trebuie sa fie suficienta, altfel plantele se alungesc si se decoloreaza. Primele frunze sunt intregi (in primii 2 - 3 ani de viata) apoi se desfac si capata aspectul matur. Cand plantutele au 2 - 3 frunze si radacinile au inceput sa iasa din ghiveci prin orificiul de scurgere se va realiza prima transplantare. In primii 3 ani transplantarea se face anual, de obicei primavara, apoi la interval de 2 - 3 ani sau mai mult.


Inmultirea se mai poate realiza prin prelevarea lastarilor care cresc la baza tulpinei. Pentru ca un exemplar nu poate produce pe parcursul vietii prea multi lastari laterali (doarc 10-20), azi se face inmultirea prin tehnologie in vitro.


VI. Deficiente si efecte

Majoritatea speciilor de palmieri prefera solurile acide, imbogatite cu humus, mai ales palmierilor care sunt originari din zonele padurilor tropicale. Palmieri ca cei din specia Brahea, Phoenix dactylifera, P. theophrasti and Chamaerops humilis tolereaza o gama mai larga de tipuri de pamant, uneori chiar si pe cele alcaline. Aciditatea solului, sau lipsa acesteia, controleaza solubilitatea substantelor nutritive pentru planta, iar cantitatea acestora poate fi redusa daca aciditatea solului nu este cea potrivita


phoenix dactylifera

Lipsa unei anumite substante nutritive este vizibila, uneori, in aspectul plantei. Semnele sunt: schimbarea culorii frunzelor, frunze de dimensiuni reduse sau deformate si cu margini uscate, necrotice. Semnul ca arbustul nu primeste destul nitrogen este in general recunoscut prin ingalbenirea frunzelor. Palmierii care primesc prea putin nitrogen sau cei la care aceasta substanta nutritiva lipseste, au frunze mici si putine. Mai intai frunzele mai vechi incep sa se ingalbeneasca, iar "culoarea" se imprastie la tot foliajul. In cazuri extreme, foliajul poate ajunge sa fie alb. Nitrogenul nu mai ajunge la planta atunci cand pamantul este fie foarte acid, fie alcalin. La palmieri, cauza poate fi adaosul de calcar (var) in amestecul de pamant din ghiveci. O alta cauza a lipsei de nitrogen poate fi calitatea proasta a pamantului, lucru care poate fi corectat prin administrarea de substante nutritive din comert.


Cresterea si dezvoltarea generala inceata a plantei poate fi cauzata si de lipsa de fosfor. La unele specii de palmieri, simptomatologia mai include schimbarea culorii frunzelor in nuante de oliv, verde deschis si chiar albastrui; uneori frunzele se pot ingalbeni, isi pot pierde stralucirea, iar palmierul pare lipsit de vigoare. Deficienta de fosfor este destul de rara, dar se poate intampla la palmierii plantati in pamant de calitate proasta, lipsit de substante minerale. Problema poate fi rezolvata prin aplicarea de superfosfat. Oricum, aceasta situatie nu poate aparea daca tratati palmierul cu o substanta fertilizatoare care sa contina toate cele trei elemente cheie: nitrogen, fosfor si potasiu.


Lipsa de potasiu duce de obicei la arderea pe margini a frunzelor din partea de jos a palmierului. La alte plante, frunzele se pot pata, pot face basici sau dungi. Zonele necrotice, aflate pe moarte, sunt de obicei inconjurate de culori pale, galbui. Deficienta de potasiu este cauzata de solul nisipos si umed; potasiul este un element foarte solubil si se scurge foarte repede prin pamant. Pentru a preveni acest inconvenient, tratati planta sau palmierul cu substante fertilizatoare primavara sau vara.


phoenix dactylifera

Lipsa de magneziu este evidenta prin semnele de cloroza la frunzele mai batrane, adica zonele dintre nervurile frunzei se ingalbenesc; boala progreseaza de obicei de la extremitatile frunzei inspre interior. Tulpina si nervurile frunzei vor ramane verzi, numai in cazurile extreme se ingalbeneste toata frunza. La unele specii de palmier Phoenix, mai ales la Phoenix canariensis si Phoenix reclinata, frunzele din partea inferioara devin maronii si se usuca. Se pare aca acest lucru se intampla din cauza lipsei de magneziu si poate fi corectata prin aplicarea de sulfat de magneziu (sare epson).Unii palmieri pierd magneziu prin foliaj pe perioada iernii, mai ales in zilele reci si umede, cand frunzele devin galbene la culoare. Un tratament suplimentar primavara devreme sau stropirea frunzelor cu un spray special.


Multe specii de palmieri au absoluta nevoie de fier, iar lipsa acestuia duce, de asemenea, la aparitia clorozei sau la ingalbenirea totala, incepand cu frunzele tinere. Daca fierul nu este disponibil in cantitati necesare, frunzele se ingalbenesc pentru ca nu mai pot "fabrica" clorofila, materialul esential de care au nevoie toate plantele verzi. Cauza deficientei de fier este pamantul alcalin.


Lipsa de calciu apare de obicei odata cu cea de potasiu, pentru ca ambele elemente lipsesc daca pamantul este foarte alcalin. De exemplu, palmierul de cocos, care creste in mod natural pe plajele din preajma recifurilor de corali, sufera de obicei de lipsa de fier sau fier si potasiu. In unele insule din Pacific, unul din remediile folosite de cultivatorii de cocos este sa gata cuie de fier in trunchiul palmierului, pentru ca acesta sa poata absorbi fierul pe masura de cuiul rugineste. Desigur, acestea sunt exemple care nu se aplica palmierilor pe care ii crestem in casa sau apartament. Metoda "cuielor" functioneaza, insa mult mai eficienta este aplicarea unor substante nutritive la radacina.


phoenix dactylifera

Un alt exemplu este urmatorul: daca la Syagrus romanzoffiana (Arecastrum romanzoffianum) frunzele noi sunt mici si franjurate pe margini, acest lucru poate fi din cauza lipsei de mangan. Aceasi problema poate aparea si la palmierii cultivati in soluri alcaline. S-a descoperit ca lipsa de mangan la palmierii Phoenix canariensis, Livistona chinensis si speciile de Caryota este semnalata de frunzele tinere, de culoare verde deschis, care nu se deschid complet. In cazurile in care acest simptom a aparut de multa vreme, frunzele mai batrane sunt deja ingalbenite.


Lipsa de zinc la palmieri, mai ales la Dypsis lutescens este "anuntata" de ingalbenirea suprafetelor inferioare ale frunzelor si de ofilirea lor. La speciile de Howea si Chamaedorea, deficienta de calciu duce la ofillirea frunzelor sau la aparitia unor frunze tinere deformate.


Palmierii care sunt cultivati in ghivece sunt mai sensibili la deficiente de substante minerale decat cei care cresc in aer liber. Oricare ar fi cazul, este mult mai usor sa prevenim problemele decat sa incercam sa le corectam mai tarziu, cand acestea au aparut. Tratarea regulata su substante nutritive echilibrate (NPK), care sa contina atat magneziu cat si alte elemente minore, vor mentine palmierul sanatos si il vor feri de astfel de probleme.


phoenix dactylifera

VII. Boli si daunatori

Cea mai periculoasa boala este una vasculara, numita Fusarium oxysporum.


SPECII, VARIETATI: Sunt enorm de multe varietati de curmal. Numai in Alegeria au fost inventariate vreo 1300. In functie de fructe, curmalii se impart in curmali cu fructe seci si cu fructe zemoase, ultimele fiind mult mai cautate pe piata europeana.



Cos de cumparaturi



Lanseaza comanda

Goleste cosul!
X

Formular Comanda


Nume:
Prenume:
Email:
Telefon:
Adresa:
Comentariu:

Introdu codul de mai jos pe site-ul sau blogul tau si prolifereaza verdele.